Altoirea pomilor fructiferi

Altoirea este un procedeu prin care ne putem imbunatati calitatea fructelor obtinute in gradina, adaugand pe un pom de calitatea inferioara (pe portaltoi) o ramura (numita altoi) dintr-un soi imbunatatit, pe viitor pomul altoit prezentand caracteristicile fructifere ale soiului cu care a fost altoit.

Practic este vorba de un transplant in care trunchiul purtator este imbogatit cu ramuri straine, fructele rezultate fiind din acelasi soi cu al ramurilor “transplantate”. Acest lucru este posibil datorita calusului, un tesut secretat de arbori pentru a-si inchide ranile.

In functie de sezon si de tehnica de altoi folosita, vorbim de mai multe tipuri de altoire. Iata in continuare cum le puteti pune in practica pe cele mai eficiente dintre acestea:

In toate cazurile atat portaltoiul cat si altoiul trebuie sa fie sanatoase, este o conditie minima esentiala de care atarna succesul intregii operatiuni.

Altoiul trebuie sa provina dintr-o sursa sigura, altfel nu vom avea nicio garantie ca fructele vor fi unele mari si de calitate (caci aceasta este de regula menirea oricarei operatiuni de altoire.

Altoirea de primavara in despicatura

Primavara prin aprilie, este sezonul ideal pentru altoire.

Altoiurile (ramuri luate de pe pomul de soi nobil) trebuie pregatite din martie. Vor fi taiate din coroana ramurelele lungi si zvelte dar care sa nu aiba o grosime mai mare de 6 cm diametrul.

Se pot taia usor cu o foarfeca de vie si vor fi tinute intr-un loc racoros (undeva la umbra sau intr-o pivnita) pana in momentul in care vor fi transpantate pe noul trunchi.

In momentul transpantarii li se va face o crestatura oblica astfel incat sa se imbine cat mai usor pe portaltoi.

Portaltoiul trebuie sa aiba o varsta in jur de doi ani. Se taie scurt, imediat sub coroana (astfel incat sa ramana doar tulpina, fara ramuri).

Taierea se face fie cu o foarfeca de vie, fie cu un ferastrau, in functie de grosimea pomisorului.

In varful trunchiului taiat se realizeaza o mica taietura longitudinala (cu un cutit sau un cutter), in care va fi introdus portaltoiul, avand si el o taitura oblica, astfel incat sa fie imbinat cat mai bine in crestatura portaltoiului.

Daca portaltoiul este suficient de gros, atunci putem fixa pe el chiar si doua altoiuri, unul la un capat al crestaturii longitudinale, altul la celalalt capat.

Daca portaltoiul este insa unul subtire (la citrice de exemplu sau la alti pomi cu o constitutie mai firava), atunci taietura pentru fixarea portaltoiului se va face in forma de cruce (despicatura)

Partea de confluenta a celor doua elemente lemnoase (altoi si portaltoi) va fi infasurata strans cu un “bandaj” format din banda sau mastic. Acesta va ramane asa pana la aprox. o luna dupa pornirea vegetatiei. Este de preferat ca bandajul sa nu fie unul rigid ci unul elastic.

Cum spuneam la inceputul articolului, in acelasi trunchi puteti altoi chiar si doua altoiuri diferite ca specie. De exemplu pe un corcodus putem altoi atat o ramura de prun, cat si una de corcodus de soi superior.

Pana la (re)pornirea vegetatiei pomul altoit se va uda abundent.

Aceeasi procedura se poate folosi si pentru altoiul de primavara-tomana si chiar pentru cel pe timp de iarna (in cazul citricelor de apartament).

Speciile care dau cele mai bune rezultate la altoirea de vara-toamna (din iulie pana in septembrie) sunt: prunul, parul, gutuiul, piersicul si caisul (vara) si visinul, ciresul, citricele, pentru lunile august-semptembrie.

Nicio tehnica de altoire nu poate garanta un succes deplin al operatiunii, insa efectuata corect, altoirea reuseste in majoritatea cazurilor.

Dupa pornirea in vegetatie a altoiului se vor indeparta sistematic de pe trunchi orice alte ramure care nu dau din altoi, in caz contrar acestea vor afecta dezvoltarea pomului si fie nu vor fructica deloc, fie vor produce fructe de calitate inferioara (neavand legatur cu altoiul).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *