Busuioc, proprietati, beneficii, mod de utilizare, contraindicatii

Busuiocul (Ocimum basilicum) este o planta erbacee, inrudita cu menta, din familia Lamiaceae, originara din India, fiind numita si „planta regilor”. Este o planta condimentara, placut aromata, nelipsita din bucataria italiana, mult folosita si in cea asiatica. In traditia crestina, busuiocul este utilizat la stropirea cu apa sfintita, ca planta de cult. Se zice ca busuiocul este un simbol al binelui, al belsugului si protejeaza casa de fortele raului. In vorbirea populara, busuiocul mai este cunoscut sub denumirile de vasileac, matacina, bosioc rosu, borjolica sau basic. Este o planta sensibila la frig, iubitoare de lumina si umiditate, creste spontan in zona tropicala, iar la noi in tara este intalnita numai sub forma cultivata.

Proprietatile tamaduitoare ale busuiocului erau cunoscute in tratarea racelilor, tusei, guturaiului, migrenelor, in insomnii pentru instalarea unui somn linistit. Se ardea planta pentru ca fumul rezultat sa desfunde nasul, iar cu tulpinile aprinse se ardeau negii. La greci si la popoarele europene busuiocul este considerat o planta sfanta. La noi, busuiocul se semana de Dragobete (24 februarie), rasadul se pastra in casa pana de Sfantul Gheorghe, apoi se transplanta in gradina si se culegea in septembrie, de Ziua Sfintei Cruci. In India busuiocul este venerat ca planta sfanta si e folosit ca remediu in tratarea unor afectiuni ale sistemului digestiv si nervos. In scop terapeutic se recolteaza de mai multe ori in timpul verii varfurile de busuioc, fara partea lignificata. Dupa taiere, planta da drumul la noi lastari care infloresc. Dupa recoltare, planta se usuca in straturi subtiri si se strange cand frunzele devin casante. Se pastreaza in borcane inchise etans sau in saculeti de panza, pungi de hartie. Busuiocul pastreaza alimentele nealterate mai multa vreme si uleiurile volatile continute de planta ajuta tubul digestiv sa se apere de infectii. Exista mai multe feluri de busuioc: cu frunze foarte mari, cu frunze mai inguste, cu frunze crete, busuioc pitic, iar dupa culoarea frunzelor sunt doua tipuri de busuioc: busuioc verde, cel mai des intalnit si busuioc rosu (Ocimum basilicum var. purpurascens), denumit si busuioc violet sau busuioc mov, care este putin mai dulce si foarte bogat in antioxidanti. Pentru ca sa ne bucuram cat mai mult de frunzele busuiocului se taie inflorescentele plantei in timpul verii deoarece dupa inflorire, planta se usuca. Poate fi folosit si in scop ornamental in gradina pentru tufele bogate si aromate ce alunga insectele nedorite. Soiurile cel mai des folosite sunt cele de: busuioc genovez, busuioc rosu, busuioc lamaie, busuioc anason-Thai basil, busuioc scortisoara, busuioc rosu cret.

Busuioc: caracteristici generale.

Busuiocul este o planta de talie mica, intre 40-60 cm inaltime, dezvoltandu-se ca o tufa cu ramificatii bogate spre varf. Toate partile plantei sunt puternic aromate. Tulpina este la inceput verde, ierboasa, apoi se lignifica spre baza si devine maronie. Frunzele sunt mari, rotund-ovale, lung petiolate, puternic aromate cu un miros placut, caracteristic. Florile sunt albe sau violacee, dispuse in racem. Fructele sunt achene mici, cu seminte foarte mici in interior, negre si lucioase. Contine substante active ce ii confera proprietati antiseptice si antispasmodice prin taninuri, flavonoide cu rol antiinflamator: orientina si vicenina ce intervin in protectia organismului impotriva razelor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Uleiul volatil din busuioc este bogat in eugenol, camfen, camfor, anetol, beta-sitosterol, citronelol, ocinem, pinen, linalol, terpineol, mircen, clavicol, geraniol. Busuiocul mai contine vitaminele A, B6, C, saruri minerale de fier, fosfor, potasiu, magneziu, mucilagii, saponozide triterpenice. Busuiocul are actiune sedativa, antimicrobiana, antispastica, antivirala, antibiotica, antifungica, febrifuga, antitusiva, calmanta, antiaterosclerotica, antitumorala, afrodisiaca, galactogoga, este relaxant al sistemului nervos. Intervine in procesul de imbatranire prin rolul sau regenerator asupra celulelor umane.

Busuioc: proprietati si beneficii

1. Prin adaugarea de busuioc crud in salate si aperitive ne protejam corpul de bacterii si virusuri. Cateva frunze crude mestecate ajuta la tratarea ulceratiilor bucale.
2. Infuzia de busuioc ajuta la tratarea gripei, racelilor, durerilor de cap. Frunzele contin principii active care au proprietati emoliente si expectorante in bronsite, astm, reduc febra prin inducerea unei transpiratii abundente ce ajuta corpul sa elimine toxinele adunate. In astm bronsic, busuiocul lupta impotriva recidivarii infectiilor bronho-pulmonare.
3. Busuiocul este adjuvant pentru bolnavii de hipertensiune arteriala ca sa-si mentina sub control tensiunea, previne ateroscleroza si protejeaza peretii arterelor. Busuiocul contine antioxidanti ce previn formarea placilor pe artere, mentinand elasticitatea vaselor sanguine.
4. Busuiocul se foloseste in uz extern in tratarea unor boli cutanate, herpesului, leucodermei.
5. Intareste sistemul imunitar, echilibreaza functiile hormonale stimuland activitatea glandelor endocrine. Regleaza metabolismul celular si revigoreaza, revitalizeaza organismul intreg.
6. Stimuleaza inima la pomparea unei cantitati mai mari de sange spre organe ajutand la oxigenarea mai buna a celulelor. Busuiocul stimuleaza circulatia cerebrala si imbunatateste procesele cognitive prin mentinerea pe o perioada mai lunga a atentiei si concentrarii. Frunzele contin substante cu rol tonic asupra memoriei. Actioneaza asupra sistemului nervos si regleaza echilibrul psihic si emotional, ajutand la o mai buna exprimare a sentimentelor.
7. Busuiocul este un afrodisiac cu efecte la ambele sexe. Sporeste sexualitatea si libidoul, creste puterea de percepere a senzatiilor erotice, iar la barbati creste energia fizica si psihica.
8. Ceaiul de busuioc este folosit in protejarea organismului de efectele negative ale stresului. Are efect calmant, relaxant, ajuta la detensionarea nervoasa, reduce tensiunea emotionala.
9. 9. Pulberea obtinuta din frunze de busuioc se foloseste la spalarea pe dinti pentru mentinerea sanatatii dentare, inlaturarea respiratiei urat mirositoare si protejarea sanatatii bucale. Reduce inflamatiile oculare si ajuta in caz de vedere diminuata prin aportul de vitamina
10. Busuiocul este un remediu in combaterea infectiilor urinare, cistitelor hemoragice.

11.Scade intensitatea crampelor menstruale si are rolul de a stimula si regla menstruatia. Extractele din busuioc sunt utile in vaginite, balanite, cervicite –infectii cu Papiloma virus.

12. Busuiocul calmeaza iritatiile produse de intepaturile de insecte. Preventiv se poate lua cate o lingurita de suc proaspat de cateva ori/zi, pe locurile muscaturilor se pun comprese cu suc proaspat sau pasta din radacini proaspete de busuioc. In cosmetica, busuiocul calmeaza tenul seboreic si prin efectul bactericid curata tenul, impiedicand infectarea porilor.

Busuioc: mod de utilizare

1. Folosit ca aromatizant in bucatarie in stare proaspata sau uscat in ceaiuri, busuiocul are nenumarate proprietati terapeutice. El este adaugat in stare cruda la sosuri, salate, fripturi, pesto si diferite tipuri de paste, ca ornament, la sfarsitul prepararii mancarurilor. Busuiocul nu se prepara mult deoarece la temperaturi inalte se evapora uleiurile volatile. Sucul din frunze de busuioc se foloseste pentru eliminarea pietrelor de dimensiuni mici pe o perioada de 6 luni.
2. Infuzia de busuioc este obtinuta din 1-2 lingurite de planta uscata la o cana de ceai. Infuzia de busuioc este utila in febra si raceli, administrand-se diluata cu putina apa la 2-3 ore pana incepe sa scada febra. In tuse ceaiul de busuioc ajuta la eliminarea mucusului si intra in compozitia siropurilor expectorante. Ceaiul de busuioc este benefic si la copii in tuse raceli, varsaturi, diaree, grabeste vindecarea pustulelor de varicela. Busuiocul previme complicatiile gripelor prin efectele sale antivirale puternice. Gargara cu ceai de busuioc amelioreaza durerile de gat. Pentru un efect sporit, in ceaiul de busuioc ce adauga putina miere si ghimbir in caz de astm, raceala, tuse, gripa. Infuzia combinata se obtine din 2-3 lingurite de flori si frunze maruntite lasate la macerat intr-o jumatate de cana de apa rece de cu seara pana dimineata. Extractul se filtreaza si se opreste, apoi peste planta ramasa se mai toarna o jumatate de cana de apa clocotita, lasandu-se la infuzat un sfert de ora, apoi se filtreaza si se combina cele doua extracte. Se administreaza cate o cana cu un sfert de ora inainte de masa, de 3 ori/zi. In perioadele de stres e bine ca persoanele sa faca o cura de 20 de zile cu cate 2 cani/zi de infuzie combinata de busuioc. Aceasta cura induce o stare de bine, de incredere si de optimism. Infuzia combinata ajuta la mentinerea atentiei si a concentrarii pe o perioada mai lunga. Se bea o cana de infuzie combinata si se face o pauza de 10 minute, apoi se continua activitatea intelectuala. In tratarea artritei reumatoide reduce inflamatiile si scade durerea. Se administreaza cate 1 litru/zi de infuzie combinata timp de o luna si jumatate. Infuzia combinata este eficienta ca adjuvant in dizenterie, cistita. Busuiocul reduce stersul intens, tulburarile neurovegetative si, dupa 20 de zile de administrare de infuzie combinata cu cate 2 cani/zi, induce o adaptare la stres, iar persoanele isi recapata optimismul. Durerile de cap trec mult mai repede daca aplicam pe frunte comprese calde cu decoct. Decoctul din busuioc stimuleaza secretia de lapte la femeile care alapteaza. Baile terapeutice se fac pentru tonifierea organismului, in raceli, ajuta corpul in infectii. Pentru o baie se prepara un macerat din doi pumni de planta pusa in apa la temperatura camerei timp de 12 ore. Apoi se filtreaza si se da deoparte. Peste planta ramasa se mai toarna o jumatate de litru de apa clocotita, se lasa la infuzat un sfert de ora, se combina extractele si se adauga in apa din cada. Inainte de a face o baie terapeutica trebuie sa testam daca nu suntem alergici la busuioc aplicand extractul pe o portiune mica de piele (de obicei la incheietura mainii) si vedem daca peste 4 ore nu apar reactii alergice. Baile terapeutice cresc temperatura corpului si il ajuta ca combata infectiile cu bacterii.
3. Tinctura de busuioc se prepara din jumatate de borcan de pulbere de busuioc (in jur de 20 de g) completandu-se cu 100 ml de alcool alimentar de 70 de grade si se inchide ermetic. Se lasa la macerat doua saptamani, apoi se filtreaza si se pastreaza in sticlute inchise la culoare. Se administreaza adultilor cate o lingurita diluata in 100 ml de apa, de 3 ori/zi. In uz extern, aplicatiile cu tictura de busuioc elimina eczemele infectioase si suprainfectiile.
4. Pulberea de busuioc se obtine prin macinarea plantei uscate si se foloseste pe o perioada scurta de timp pentru a nu se pierde uleiurile volatile care se evapora rapid. De regula, cate o lingurita de pulbere are aproximativ 1,5 g si se ia pe stomacul gol de 3-4 ori/zi. Pentru cresterea activitatii sexuale se face o cura de cate 6 g de pulbere de busuioc/zi, luate in 2-4 reprize, in amestec cu o lingura de miere, timp de 40 de zile. Pulberea se tine sub limba un sfert de ora, apoi se inghite. Pulberea de busuioc se ia in perioada de vara pentru protectia pielii de mutatiile celulare. Se administreaza cate 4-8/zi, timp de o luna, tinandu-se pulberea un sfert de ora sub limba. In rinita, sinuzita, ajuta la recapatarea mirosului. Se ia cate o lingurita de pulbere de busuioc amestecata cu o picatura de ulei esential de 3 ori/zi, timp de doua saptamani. Pentru combaterea oboselii cronice se amesteca 4 linguri de pulbere de busuioc cu 4 linguri de polen si 10 linguri de miere. Timp de 10 zile se iau cate 5-6 lingurite/zi, apoi se face o pauza de o saptamana. In depresii, anxietate, nevroze, pulberea de busuioc se ia in combinatie cu pulberea de sunatoare ca adjuvant. Pulberea de busuioc ajuta si in calmarea durerilor de cap datorate hipotensiunii sau colecist hipoton. Se ia cate o lingurita de pulbere ocazional. Pulberea de busuioc se ia si in cazul persoanelor cu imbatranire precoce. Si infuzia mentine tineretea.
5. Apa de busuioc este recomandata ca adjuvant bolnavilor anemici, depresivi, ce sufera de boli gastrice, pentru pastrarea tineretii corpului. Se prepara seara dintr-un litru de apa in care se lasa la macerat cateva ramurele pana dimineata. Apoi se strecoara si se consuma intr-o zi toata apa.
6. Vinul tonic de busuioc se obtine prin adaugarea la un litru de vin a doi pumni de planta proaspata, maruntita. Se lasa la macerat o saptamana, apoi se filtreaza si se pastreaza la rece. Dupa gust , se poate adauga si o lingura de miere. Se iau cate 100 ml de vin tonic cu o jumatate de ora inainte de masa pentru cresterea poftei de mancare si ca tonic general.
7. Otetul de busuioc se obtine prin adaugarea de crengute inflorite in otet. Dupa macerare se filtreaza si se foloseste in salate, in masaje locale pentru reducerea inflamatiilor reumatice.
8. Uleiul eteric se obtine prin distilare speciala si se gaseste in farmaciile naturiste. Este un antifungic puternic, are efect antibiotic asupra bacteriilor gram-pozitive si gram-negative. Se foloseste in masaje in amestec cu un ulei de baza, in aromoterapie, in inhalatii, se pot adauga cateva picaturi in apa din cada pentru a se obtine un efect de relaxare. Masajul cu ulei de busuioc se foloseste pentru tratarea depresiilor, stresului, oboselii, anxietatii, nevralgiilor, migrenelor, ametelilor. Uleiul volatil este folosit in infectia cu giardia. Se iau timp de 3 saptamani cate 3 picaturi de ulei volatil de busuioc adaugat in putina miere sau pe o bucatica de paine, apoi se face o pauza de 14 zile. Busuioc: contraindicatii si reactii adverse

Busuiocul nu se administreaza in doze medicinale femeilor insarcinate, celor care alapteaza si copiilor sub 3 ani. Persoanele alergice la busuioc trebuie sa-l evite. Busuiocul se poate consuma adaugat in cantitati mici in mancare. Atunci cand se urmeaza o cura cu extracte de busuioc, aceasta trebuie sa fie facuta la recomandarea medicului si in dozele prescrise de catre acesta, respectandu-se si perioadele de pauza indicate dupa o cura. Uleiul esential este iritant pentru piele si se foloseste in conditiile prescrise in prospect. Uleiul esential poate da reactii adverse de sufocare si deranjamente gastrointestinale. Persoanele care iau tratamente hipotensive trebuie sa ia produsele din busuioc cu precautie. Inainte de a face o interventie chirurgicala e bine sa nu se consume busuioc pentru a se evita o sangerare puternica.