Ciumarea, proprietati, beneficii, mod de utilizare, contraindicatii

Ciumarea (Galega officinalis) se mai numeste la noi si ciumareaua, iarba ciumei sau scrantitoare. Este o planta medicinala erbacee, perena din familia Fabaceae, intalnita in zonele de deal si de campie din flora spontana a Europei, Asiei si Americii de Sud. Creste mai ales in zonele umede din liziere, pe terenuri virane, livezi, pasuni, tufarisuri, santuri, pe marginea apelor, sub forma unei tufe inalte pana la 1 metru. Desi era folosita ca planta furajera pentru cresterea productiei de lapte la vaci, ciumareaua este toxica pentru oi. De la planta se utilizeaza in scopuri medicinale partea aeriana cu frunzele si florile, recoltate in iulie-septembrie, in timpul infloririi. Frunzele plantei erau folosite in evul mediu in aromatizarea berii, pe langa alte amestecuri de ierburi cu care era asezonata, ce ii dadeau aroma si erau totodata si conservanti eficienti.

Ciumarea: caracteristici generale.

Tulpinile plantei sunt ramificate si se lemnifica la maturitate, sub forma de arbust ce poate ajunge pana la 1,5 m. Frunzele ciumarei sunt de un verde intens, alterne, asemanatoare salcamului, alcatuite din 6-8 perechi de foliole ovale, cu varful ascutit si au un miros neplacut daca sunt zdrobite. Prin uscare, frunzele raman placut parfumate. Florile plantei sunt situate in varful tulpinilor in ciorchini liliachii, albe sau roz, grupate in racem. Florile au forma de fluture si infloresc toata vara, din iulie pana in septembrie. Fructele sunt pastai lungi care elibereaza semintele atunci cand se coc si se desfac, rasucindu-se.

Ciumarea contine substante active valoroase. Cele mai importante sunt: un alcaloid numit galegina, continut in seminte, guanidina, flavonoizi (ga-luteolina), acid pipecolic, acizi grasi, saponide, principii amare, saruri de crom, tanin. In Franta sunt recunoscute proprietatile plantei in reglarea glicemiei si in reducerea urinarilor dese specifice acestei boli. In tarile din sudul Europei, frunzele proaspete se adauga in salate. Ciumarea este astringenta prin continutul de taninuri si diuretica prin cel de flavone. Este folosita si ca antidot in alcoolism.

Ciumarea: proprietati si beneficii

1. Ciumarea este utilizata pentru proprietatile sale febrifuge in infectiile virale. Planta ajuta corpul sa elimine apa din organism, reducand temperatura corpului prin provocarea transpiratiei. Are efect diuretic in stari febrile.
2. Are actiune vermifuga. Atat viemii intestinali cat si ouale acestora sunt eliminate prin folosirea preparatelor din ciumarea. Este eficienta si in cazul muscaturilor de sarpe facilitand eliminarea prin transpiratie a veninului. Datorita efectului purificator de curatare a limfei, ciumarea a fost folosita in trecut in combaterea ciumei, rujeolei, varicelei si in epilepsie.
3. Planta este folosita pentru proprietatile sale hipoglicemiante in tratarea simptomelor diabetului inca din cele mai vechi timpuri. Substanta continuta de planta in seminte, numita galegina stimuleaza secretia celulelor beta din insulele pancreatice si regleaza utilizarea glucozei in organism prin mecanisme de combatere a rezistentei la insulina. Scade glicemia din sange si reduce crizele de diabet de tip 1 si 2, fiind folosita in tratamentul adjuvant al diabetului zaharat. De asemnea, nu produce dereglari persoanelor care nu sufera de diabet.
4. Ciumarea este utilizata pentru cresterea virilitatii masculine, fiind considerata un afrodisiac natural bine acceptat de organism. Ceaiul de ciumarea este utilizat in rezolvarea problemelor de erectie a barbatilor si stimuleaza circulatia sangelui in zona genitala.
5. Ciumarea era folosita din cele mai vechi timpuri in cresterea secretiei lactate materne. Femeilor care alapteaza li se recomanda cate o cana de ceai de ciumarea/zi (dintr-o lingurita de frunze uscate la o cana de apa clocotita, lasate 10 minute sa se infuzeze), dimineata, pentru a le stimula hormonii de secretie a laptelui. Creste productia de lapte cantitativ cat si calitativ si stimuleaza dezvoltarea sanilor, in cazul femeilor care vor sa aiba sanii mai mari.
6. In ginecologie, ciumarea ajuta la diminuarea durerilor si a crampelor menstruale si pentru atenuarea sindromului premenstrual.Ceaiul de ciumarea era folosit de femeile amerindiene cu regularitate ca sa-si recapete frumusetea, sanatatea. Scade apetitul,reduce obezitatea si constipatia.
7. Infuzia utilizata extern diminueaza oboseala picioarelor si stimuleaza circulatia sangelului. Se face o infuzie din 2 l de apa clocotita cu o mana de planta uscata. Se foloseste calduta.
8. Produsii activi continuti de ciumarea au efect vasodilatator si se folosesc in compozitia cremelor, a unguentelor ce se administreaza pentru stimularea circulatiei periferice si diminuarea senzatiei de oboseala a picioarelor, fiind utile si in edeme, eczeme, ulceratii, epitelom.

Ciumarea: mod de utilizare

1. Infuzia de ciumarea se obtine din 1 lingurita de frunze uscate peste care se toarna o cana de apa clocotita si se lasa la infuzat 10-15 minute, acoperindu-se vasul. Pentru bolnavii de diabet se administreaza cate 3-4 cani de ceai/zi, sub supravegherea atenta a medicului. In tratarea starilor febrile se face un ceai mai concentrat din 2 lingurite de ciumarea la o cana de apa clocotita, dar nu se bea mai mult de 2-3 cani/zi.

2.Tinctura de ciumarea se obtine din amestecul a 100 g de planta uscata si macinata cu 100 ml de alcool de secara de peste 50 grade. Maceratul se pastreaza la loc calduros 2 saptamani, dupa care se filtreaza si se pune in recipiente mici, inchise la culoare.

3.Cataplasma de ciumarea actioneaza ca antibiotic natural si se aplica in urma zdrobirii frunzelor proaspat culese pe rani deschise. Aceasta se aplica direct pe rana si se lasa sa actioneze. Cataplasma are un miros neplacut, dar este foarte eficienta si, dupa aplicare, locul se inveleste cu o compresa sterila.

4. Pulberea vegetala obtinuta din ciumarea in amestec cu cantitati egale de teci de fasole, frunze de afin, frunze de salvie, frunze de urzica si radacina de papadie se administraeza in tratamentul adjuvant al diabetului zaharat in doze de 2-4 g (1 lingurita) de pulbere vegetala/zi.

Ciumarea: contraindicatii si reactii adverse

Ciumareaua folosita in cantitati prea mari devine toxica. Folosirea produselor in doze prea mari poate provoca dereglari hormonale si hipoglicemie severa. Se recomanda respectarea dozelor indicate de medic. Consumul de ciumarea este contraindicat femeilor insarcinate si copiilor.