Cresterea sturionilor in bazine
Apreciati din totdeauna pentru carnea lor delicioasa dar mai ales pentru celebrele icre negre, sturionii (morun, nisetru, cega, pastruga etc.) se afla azi in pragul disparitiei din mediul lor natural (Marea Neagra, Marea Caspica si raurile limitrofe acestora).
Pentru ca apreciatele icre negre sa nu devina istorie, in ultimii ani a aparut o adevarata industrie a cresterii acestor specii de pesti in captivitate.
Cresterea sturionilor in regim de piscicultura este atat un business, pentru crescatori, cat si o prioritate pentru autoritatile romane si cele europene care sprijina activ crescatoriile, in ideea ca astfel aceste specii vor fi salvate de la disparitie.
O tehnologie ieftina
Exista mai multe tehnologii piscicole, insa daca se opteaza pentru bazinele de pamant si se aplica la programul Compaiei Nationale de Administrare a Fondului Piscicol (care printr-un proiect SAPARD asigura gratuit prima populare a bazinelor).
Bazinele de pamant (suprafata recomandata este de 300 mp pentru fiecare bazin, insa in sistem intensiv este suficient 1 mc de apa la un kg de peste) se realizeaza prin excavare si apoi betonare, precum si construirea unui sistem de alimentare, respectiv evacuare a apei din bazin.
De asemeni trebuie avut in vedere ca apa sa aiba proprietatile apropiate cele de Dunare.
Una peste alta, investitia necesara punerii pe picioare unei crescatorii de sturioni ajunge in jurul cifrei de 20 000 euro, bani care pot fi accesati si prin intermediul unor fonduri nationale sau europene, puse la dispozitia tinerilor fermieri.
Un kg de icre negre se vinde cu 1200 lei iar un kg de carne de sturion costa in jur de 40 lei.
Popularea bazinelor este asigurata de CNAFP, cum spuneam si mai sus, insa crescatorul poate opta si pentru popularea bazinelor in regie proprie, avand de ales dintre mai multe specii (in afara de cele 4, mai exista inca 3 mai putin cunoscute, ca sturionul siberian, precum si diversi hibrizi ai acestora).
Fiecare specie are propriile particularitati, insa cea mai rezistenta si profitabila pare a fi cega. Verianta albino (foarte rara) a acestei specii produce icre de culoare aurie, foarte apreciate.
Puietul pentru popularea bazinelor are in jur de 500 de g/bucata, iar in in cativa ani exemplarul poate ajunge si la 100 de kg si 2,5 m lungime.
Pestii sunt gata sa produca icre (caviar) in intervalulde varsta 3-10 ani, in functie de specie (morunul face dupa 10 ani de viata, motiv pentru care icrele de morun sunt si cele mai scumpe).
Hranirea
Hrana se administreaza in ratii zilnice, direct proportional cu masa totala a sturionilor din bazin.
In primel zile alevinii acestor pesti se hranesc cu microzooplancton, urmand ca dupa aceea crescatorul sa ii hraneasca prin administrarea de hrana vie precum dafnii (purici de balta), viermi oligocheti, viermi Tubifex, gamaride si ale vietati similare.
La sturionii adulti hrana vie poate fi completata cu furaj special din comert.
Hrana poate fi administrata si manual insa in crescatoriile intensive se prefera hranirea prin dispozitive automatizate si computerizate.
Iernarea sturionilor se face in conditii optime la o temperatura a apei de 5-6 grade Celsius si un nivel al oxigenului de 8-9 mg/l, de asemeni este important ca in aceasta perioada, mai mult decat oricand, pestii sa fie scutiti de stresul inutil, de zgomote si vibratii.