Cum se face un vin bun

Desi multi producatori extrag, toamna de toamna, licoarea lui Bachus din struguri, marea majoritate o fac dupa ureche, cu rezultate care depind mai mult de noroc decat de priceperea viticultorului.

Daca va numarati printre ei sau pur si simplu tocmai ati infiintat o platatie de vita de vie si vreti sa obtineti un vin de calitate, atunci cititi cu atentie randurile de mai jos.

Secretele unui vin bun se ascund in bobul de strugure inca inainte de cules.

Teoretic culesul strugurilor ar trebui sa inceapa dupa data de 15 septembrie. In realitate insa, mai important decat data calendaristica este continutul de zahar din boabe. Acesta este direct proportional cu maturitatea bobului si cantitatea de caldura la care a fost supus.

Din acest motiv, strugurii mai pot fi lasati in vie si dupa perioada de maturitate deplina, in cazul in care nu au acumulat suficient zahar (daca sunt saraci in zahar va iesi un vin cu o concentratie de alcool prea slaba).

Merita retinut faptul ca strugurii albi se coc mai repede decat cei rosii, ceea ce inseamna ca cei rosii se culeg dupa cei albi, de unde rezulta limpede ca practica (foarte intalnita in satele noastre) amestecarii strugurilor albi cu cei rosii/negri este gresita din start, cei rosii nefiind pe deplin copti.

Dupa culegere strugurii trebuie zdrobiti cat mai repede, de preferat in maxim 7 ore daca sunt tinuti in ladite sau in alte recipiente deschise, si in maxim 5 ore daca sunt tinuti in saci de plastic.

Este recomandat ca inainte de a fi strositi cu strositoarea, strugurii sa fie despinsi manual de pe ciorchine, chorchinele si boabele stricate sa fie inlaturate si doar boabele sanatoase sa treaca prin strositoare.

Mustuiala astfel obtinuta va fi lasata la fermentat, intr-un butoi sau intr-o cada (pur si simplu asezam strositoarea peste butoi, peste cada sau ce alt recipient potrivit avem), timp de cateva zile, de regula 7-8 zile (mai putine daca vremea este calda, mai multe daca vremea este rece).

In aceasta perioada botiul sau cada nu se acopera etans ci se acopera cu o blana sau cu o folie de pastic, astfel incat sa nu cada inauntru gunoaie sau mici animalute.

Trebuie retinut faptul ca butoaiele sau cazile nu trebuie umplute mai mult de 3 sferturi pentru ca din cauza fermentarii, continutul isi va mari volumul si risca astfel sa dea peste.

Din doua in doua zile vom scufunda boasca/plua de la suprafata in continut.

Atentie! In aceast stadiu mustuiala degaja dioxid de carbon, deci fie o tinem intr-o incapere bine aerisita, fie o tinem sub un sopron in aer liber pentru a preveni eventuale incidente nefericite (care se intampla din pacate in fiecare an din cauza nerespectarii acestei reguli elementare).

Cand fermentatia aproape s-a incheiat, mutam continutul in teascuri, stoarcem bine boasca si tragem mustul in damigene (prevazute cu un tifon pentru a strecura eventualele resturi de boabe, seminte, piei sau alte gunoaie) umplute in proportie de maxim 90%.

Aici fermentatia va mai dura timp de 2-3 saptamani, in funtie de temperatura de afara.

Damigenele vor fi astupate cu niste dopuri speciale, cu un furtunas care trece prin mijlocul fiecarui dop, al carui rol este acela de a elimina dioxidul de carbon din damigeana.

Pentru ca prin acelasi furtunas sa nu patrunda aerul si pentru a putea observa cand se incheie fermentatia, capatul exterior al furtunasului trebuie sa se termine intr-un vas cu apa.

Din cauza eliminarii dioxidului de carbon, apa va bolborosi usor pe perioada fermentatiei.

Cand observam ca apa nu mai bolboroseste (dupa 2-3 saptamani), mai asteptam 5 zile sau o saptamana, inainte de a pune dopurile definitive (fara furtunase).

Insa nici acum vinul nu este gata de baut. Mai trebuie sa il separam de drojdie (acele suspensii care plutesc in vin). Separarea se face prin decantare (pur si simplu asteptam ca drojdia sa se lase la fund si vinul sa se limpezeasca) care dureaza in jur de o luna de zile.

Tragem vinul limpede in damigene noi si lasam drojdia la fundul damigenelor vechi.

Abia acum vinul este gata si bun de baut.

Sticlele, butoaiele sau damigenele cu vin se pastreaza la loc racoros si intunecat (de preferat in pivnite).