Ghimpe, proprietati, beneficii, mod de utilizare, contraindicatii

Ghimpele (Xanthium spinosum) este o buruiana din flora spontana din Europa, Africa, Asia si America de Sud, din familia Asteraceae, foarte bine adaptata la seceta. In Romania este intalnit sub denumirile de spin alb, scaiete muscalesc, scaiete mocanesc, holera (are actiune benefica in tratarea acestei boli), asprica, volbura-mica. Ghimpele creste pe langa garduri, drumuri, locuri pasasite sau necultivate. In scopuri terapeutice se recolteaza in perioada infloririi toate partile aeriene ale plantei. Tulpina inflorita se recolteaza din ultima decada a lunii iunie pana in septembrie-octombrie. Se taie tulpinile de la nivelul solului si se maruntesc de cateva ori pentru a putea fi adunate in saci deoarece au multi spini. Dintr-un kg de planta, prin uscare se obtin 200-300 g de planta. Uscarea se face in straturi de grosimi medii, depuse la umbra.

Ghimpele: caracteristici generale.

Ghimpele este o planta erbacee inalta pana la 80 cm -1 m, cu tulpina viguroasa si plina de spini, ramificata, fibroasa. Frunzele sunt multe si ascutite. Frunzele de la baza au spini foarte ascutiti, trifurcati, iar frunzele tulpinate sunt intregi, nedivizate sau trilobate, avand lobul din mijloc foarte lung si lanceolat. Pe fata superioara, frunzele sunt lucioase de un verde inchis, cu nervura mediana albicioasa, iar pe partea inferioara albicioase. Fiecare frunza este aparata de spini foarte lungi, aproape de aceeasi lungime cu ea. Florile sunt mici  ca niste gheme verzi-galbui, situate la baza frunzelor.Toamna, fructele verzui si ovale sunt prevazute cu niste carlige ce se agata usor in blana animalelelor si ajuta la raspandirea semintelor. Planta este folosita de toate popoarele pentru proprietatile sale curative. Ghimpele contine substante active valoroase: acid cafeic, acid clorogenic, fitosterili, flavonoide, saponite, ulei esential, saruri de acizi grasi, calciu, potasiu, tanin, xantinina, ulei volatil, sitosteroli.

Ghimpele: proprietati si beneficii

  1. Ghimpele este folosit de popoarele europene si africane pentru proprietatile sale diuretice, antitumorale, in febra intermitenta, impotriva turbarii.
  2. Ghimpele s-a utilizat din cele mai vechi timpuri pentru actiunea sa decongestiva in adenomul de prostata, prostatita, cancerul prostatei si se administreaza sub forma de decoct. Tratamentul da rezultate foarte bune atunci cand ghimpele este asociat cu seminte de dovleac, pedicuta.
  3. 3. Decoctul din ghimpe se foloseste cu succes in litiazele renale incipiente, in nefrite, cistite, icter si in litiazele biliare. Ajuta la maruntirea si eliminarea calculilor si imbunatateste functionarea intregului aparat excretor.
  4. Ghimpele are actiune anticongestiva, cicatrizanta, dezinfectanta si antiinflamatoare ajutand la eliminarea bacteriilor care inlesnesc aparitia infectiilor urinare.
  5. Produsele din ghimpe sunt benefice in hipertiroidism, ascita, guta.
  6. Ceaiul de ghimpe, in amestec cu morcov era utilizat in tratarea frigurilor. Intreaga planta era folosita sub forma de decoct in tratarea holerei.
  7. Extractul din ghimpe si ardei iute este folosit in fito-homeopatie cu scopul de a imbunatati circulatia sanguina si limfatica. Produsele sunt administrate conform prescriptiei medicale.

Ghimpele: mod de utilizare

1.Ceaiul de ghimpe obtinut in urma infuzarii tulpinilor de ghimpe se foloseste impotriva cancerului de prostata si micolitiaze biliare. Infuzia se obtine ca macerat la rece din 4 lingurite de pulbere si o jumatate de litru de apa. Se lasa la macerat 12 ore, peste noapte, apoi se filtreaza    produsul obtinut. Planta ramasa se opareste cu inca o jumatate de litru de apa clocotita, se filtreaza si se combina cele doua preparate, obtinandu-se cam 1 litru de preparat ce se bea intr-o zi, in 2-3 reprize, cu o jumatate de ora inainte de masa. Infuzia din ghimpe este intrebuintata extern in tratarea hemoroizilor prin spalaturi locale. Are efect antiiflamator si cicatrizant.

  1. Decoct din ghimpe se face dintr-o lingurita de planta uscata/ aproximativ 1g la o cana. Se bea cu o jumatate de ora inainte de mese. In cazul administrarii decoctului de ghimpe in tratarea adenomului de prostata, se face o cura de durata lunga de ceai de ghimpe de la 6 luni pana 18 luni. In primele 6 luni se beau cate 2 cani/ zi, apoi cate o cate o cana timp de 1-2 ani. Tratamentul poate preveni interventia chirurgicala. In cazul tratamentelor pentru cistopielita, acesta dureaza pana la 3-5 luni, iar pentru litiazele renale sau biliare se fac cure de intretinere pe parcursul intregii vieti, in asociere cu un diuretic.
  2. Tinctura de ghimpe este folosita in tratamentul prostatei. Se prepara la rece un macerat din partile aeriene ale ghimpelui in amestec cu alcool de secara de 50 grade (cel mai indicat) sau alcool etilic de 70 de grade in cantitate mai mica. Se macina in rasnita electrica jumatate de borcan de tulpina de ghimpe, apoi se adauga alcoolul si se inchide ermetic. Proportia in care se amesteca este: la o parte de pulbere se amesteca 3 parti de alcool. Preparatul se lasa la macerat 14-15 zile, se filtreaza cu tifon, se trage in sticlute mici si inchise la culoare, se eticheteaza. Tinctura poate fi utilizata timp de 2 ani de la data la care a fost culeasa planta. Se administreaza la recomandarile medicului, pe stomacul gol de 4 ori/zi cate o lingurita, diluata in 100 ml de apa.
  3. Pulberea din tulpina de ghimpe este utilizata impotriva hipertiroidiei in cure de cate 3 saptamani si 10 zile pauza. Pentru reglarea activitatii tiroidei se administreaza cate 3 lingurite rase /zi. Pulberea usor umidificata se tine 10-15 minute sub limba, dupa care se inghite. Tratamentul cu pulbere din ghimpe este benefic si in tratarea nodulilor si a cancerului de tiroida.
  4. Extractul de ghimpe obtinut in laborator este foarte concentrat si este folosit in compozitia unguentelor pentru tratarea varicelor si pentru masaje.

Ghimpele: contraindicatii si reactii adverse

Recoltarea plantei se face cu echipament de protectie impotriva spinilor ascutiti si lungi.

In curele cu produse ce contin extracte pe baza de ghimpe pentru tratarea afectiunilor prostatei nu se consuma bauturi alcoolice, alimente fermentate, muraturi sau condimente.

Produsele obtinute din ghimpe sunt contraindicate femeilor insarcinate sau celor care alapteaza. De asemenea, aceste produse nu se iau in combinatie cu tratamentele pentru hipertensiune, adenom de prostata sau antidepresive pe baza de inhibitori de monoaminooxidaza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *