Ghintura galbena, proprietati, beneficii, mod de utilizare, contraindicatii

Exista trei specii de ghintura folosite mai mult in scop teraputic: Gentiana lutea= ghintura galbena, Gentiana punctata, numita ghintura punctata si e de culoare galbena cu puncte maronii, Gentiana asclepiadea, numita lumanarica pamantului, de culoare albastra. Principii active asemanatoare au ghintura galbena si ghintura punctata. In tara noastra, datorita recoltarii excesive, ghintura galbena este pe cale de disparitie. In scop medicinal sunt folosite toate cele trei variante. Alte specii de gentiana ce pot fi folosite si ele ca plante medicinale sunt: Gentiana cruciata, planta cu floare albastra ce creste prin padurile de brad, pin sau fag si Gentiana verna, numita si ghintura de primavara, Gentiana purpurea gentiana rosie, Gentiana pannonica, etc.

Ghintura galbena, filimica sau entura (Gentiana lutea) este o planta erbacee, viguroasa, vivace, din familia Gentianaceae ce creste la noi cu precadere in zonele de dealuri, subalpine si alpine. O intalnim pe coastele inalte, calcaroase, insorite si acoperite cu ierburi, pe grohotisuri, la marginea padurilor insorite. In unele zone mai poate fi cunoscuta sub denumirile de ghimbire de munte, fierea pamantului, dantura, abrameasca, cahincea, iantura, strigoaie, ochincea. Este o planta declarata monument al naturii si nu se recolteaza din flora spontana. De asemenea, este ocrotita si in alte tari europene unde este intalnita in rezervatii speciale. Poate fi cultivata in zonele subcarpatice cu altitudini cuprinse intre 400-800 m.

Se insamanteaza toamna si se recolteaza radacinile din anul III de viata. Este bine ca atunci cand este scoasa radacina sa mai ramana o parte in pamant ca din ea sa rasara o noua planta. Din macerarea radacinilor se obtinea un rachiu amar folosit ca tonic-aperitiv, in tulburarile dispeptice si in gastrita hipoacida. Pintea Viteazul purta un rachiu ca tonic-aperitiv din radacina de angelica si de ghintura, iar in acea perioada se credea ca ghintura sporea rezistenta la efort si ca scotea orice rau din trup. In scop terapeutic se folosesc rizomii si radacinile plantelor cultivate, care „dau putere trupului si inimii”. Recoltarea se efectueaza incepand din luna august pana spre sfarsitul toamnei. Radacinile se spala si se usuca in strat subtire la soare sau in podul caselor. Pentru principiile amare continute in radacina, ghintura galbena este folosita la aromatizarea unor bauturi alcoolice.

Ghintura galbena: caracteristici generale.

Ghintura galbena are in pamant un rizom din care cresc radacinile groase si lungi pana la 1 m. Tulpina este dreapta, neramificata, cilindrica, fistuloasa si poate depasi 1 m inaltime. Frunzele verzi-albastrui sunt opuse, mari, ovale, cele bazale sunt petiolate, iar cele tulpinate sunt sesile.  Frunzele de la baza sunt mai mici, apoi scad in dimensiune spre varf. Florile cresc in buchete bogate la axila frunzelor spre partea terminala a tulpinii, sunt pedunculate, regulate, cu androceu pentamer, avand culoarea galbena. Florile sunt asezate in cime. Semintele de ghintura galbena sunt plate si foarte usoare. Infloreste din luna iunie pana in luna august. Ghintura galbena contine principii active specifice: gentiopicrina, gentiamarina, amarogentina, gentianina. Radacina ghinturei galbene mai contine taninuri, uleiuri eterice, pectina, principii amare, glicozide, oligozaharide, acizi fenolici, steroli, alcaloizi, saruri minerale mai ales de iod, mucilagii, lupeol. Are actiune stomahica, antimalarica, antipiretica, antihelmintica creste apetitul. Ghintura galbena este recomandata in tratarea anorexiei, stimuleaza celulele digestive.

Ghintura galbena: proprietati si beneficii

1. Ghintura este benefica in tratarea unor afectiuni digestive ca: gastrita hipoacida, digestia lenta sau dificila, balonari, anorexie, diaree. In anemie, convalescenta, stimuleaza pofta de mancare. Excita secretiile mucoasei stomacului, ale glandelor salivare, ale vezicii biliare si pancreasului, imbunatatind digestia si scazand din intensitate tulburarile digestive cronice.
2. Ca adjuvant in tonifierea ficatului si tratarea bolilor hepatice, ghintura este folosita in ciroza hepatica. Extractele din ghintura blocheaza dezvoltarea virusurilor la nivelul ficatului. Stimuleaza contractia vezicii biliare in dischinezie biliara, ajuta in dispepsii gastrice si de fermentatie, inlatura greata. Radacina din Gentiana asclepiadea are rol coleretic-colagog.
3. Extractele de ghintura galbena sunt folosite in tratarea racelilor, gripei, gutei, virozelor, reumatismului. Principiile active din planta au rol de antiinflamator, antiviral si bactericid. Ceaiul din radacina de ghintura este folosit pentru a scadea orice tip de frisoane.
4. Intareste sistemul nervos, fiind un remediu in nevroza, depresie, oboseala cronica, stari de debilitate. Este un adjuvant in astenie, spasmofilie, insomnie, isterie.
5. Stimuleaza imunitatea organismului in lupta sa impotriva microbilor si a infectiilor prin marirea numarului de globule rosii si albe, sporindu-i capacitatea de aparare.
6. In incontinenta urinara ghintura stimuleaza contractiile vezicii urinare. Este folosita si la tratarea unor afectiuni ale rinichilor ca infectiile urinare si insuficienta urinara.
7. Tinctura din ghintura galbena este un adjuvant in tratarea hipotiroidiei.
8. Ghintura este eficienta in combaterea parazitilor intestinali (in ascaridioza).

Ghintura galbena: mod de utilizare

Este bine ca radacina de ghintura sa nu se fiarba.

1.Maceratul la rece din radacina de ghintura se prepara dintr-o jumatate de lingurita de radacina uscata, bine maruntita si o cana de apa rece. Se lasa la macerat 8 ore, apoi se filtreaza si se imparte in trei parti, landu-se pe parcursul unei zile, inainte de mesele principale, timp de o luna. Infuzia la rece este recomandata in tratarea unor afectiuni ale  ficatului si in boli de inima. Decoctul se prepara dintr-o lingurita de radacina de ghintura uscata si maruntita, pusa in 500 ml de apa se fierbe timp de un sfert de ora la foc mic. Se strecoara si se bea de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, timp de 3-6 saptamani, cu o jumatate de ora inainte de masa cu rol tonic-aperitiv. Acest extract se utilizeaza in helmintiaza, impartintindu-se in doua reprize ce se iau la interval de o ora, pe nemancate. In uz extern, se face un decoct din 100 g de radacina de ghintura uscata si macinata si un litru de apa. Se fierbe la foc mic pana ce clocoteste 10 minute, apoi se strecoara si se aplica comprese imbibate cu decoct pe rani greu vindecabile. Decoctul de ghintura distruge bacteriile gram pozitive si ciupercile ce produc ulceratii pe piele. In cosmetica, decoctul administrat intern curata pielea de acnee deoarece detoxifica organismul, iar extern grabeste vindecarea zonei iritate. Decoctul de gentiana prin gargare de 15 minute, repetate de 3 ori/zi, impiedica multiplicarea celulelor maligne in cazul cancerului bucal. De asemenea, cataplasmele cu pasta din pulbere de radacina de ghintura amestecata cu putina apa calduta sunt aplicate cu un tifon pe locul afectat si inlatura leziunile pielii cu risc de malignizare, sunt un adjuvant in stoparea proliferarii cancerul de piele. Cataplasmele se tin timp de 1-3 ore, local. Substanta activa din ghintura care provoaca apoptoza celulelor cancerului bucal este amarogentina.

2. Pulberea din radacina de ghintura se obtine prin maruntirea fina a radacinilor uscate. Se administreaza cate o jumatate de lingurita/zi, tinandu-se un sfert de ora pulberea sub limba pana se imbiba bine in saliva, apoi se inghite cu apa. Pulberea de ghintura galbena este folosita la combaterea frisoanelor, in stari febrile si la eliminarea viermilor intestinali. Pentru tratarea problemelor hepatice, se ia cate o jumatate de lingurita de pulbere de 3 ori/zi timp de 12 saptamani, urmate de o pauza, dupa sfatul medicului curant.
3. Tinctura din radacina de ghintura se obtine din 100 ml de alcool alimentar de 70 grade si 20-25 g de radacina uscata de ghintura. Se lasa la macerat timp de doua saptamani, agitandu-se de cateva ori pe zi. Se filtreaza si se trage in sticlute de culoare inchisa, tinandu-se la rece. Se iau 10-20 de picaturi inainte de masa pentru a stimula pofta de macare si a usura digestia. Tinctura este folosita si in caz de varsaturi, nervozitate, depresie, stari de oboseala generala, afectiuni inflamatorii ale pancreasului, probleme gastrice sau hepatice. Tinctura se ia diluata cu putina apa.

In tratarea hipotiroidiei planta stimuleaza intreg metabolismul si normalizeaza hormonii tiroidei. Se ia cate o lingurita de tinctura de ghintura de 4 ori/zi, timp de trei luni, cu pauze de cate o luna. Tinctura de ghintura este valabila maximum 2 ani de la data prepararii.

4. Vinul din radacina de ghintura se obtine dintr-un litru de vin in care se lasa la macerat timp de 8 zile 30-50 g de radacina de ghintura uscata si maruntita. Preparatul se agita in fiecare zi de cateva ori pe zi, apoi se filtreaza prin hartie de filtru sau panza deasa si se administreaza de 3 ori/ zi cate o lingurita, luata inainte de mesele principale, cu o jumatate de ora inainte, timp de doua saptamani. Se poate combina cu putina miere de albine pentru a-i atenua gustul amar.
5. Rachiul de ghintura galbena, numit in Europa de Vest enzian se prepara dintr-o lingurita cu varf de radacina maruntita amestecata cu 500 ml de alcool din fructe de 40 grade. Se lasa la macerat timp de doua saptamani si se poate aromatiza cu anason si miere. Se bea cate o jumatate de paharel, la nevoie. Intareste organismul, sporeste capacitatea de efort, regleaza digestia.
6. Siropul din radacina de ghintura reduce din gustul extrem de amar al plantei si este indicat copiilor pentru a le creste pofta de mancare. Siropul se obtine din 10 g de radacina maruntita, oparita cu 150 ml de apa clocotita si apoi se lasa 6 ore. Extractul se strecoara, se adauga 230 g de zahar si se fierbe la foc mic pana se ingroasa si se strecoara din nou. Se administreaza dupa recomandarea medicului, cate 2-3 lingurite de sirop/ zi.

Ghintura galbena: contraindicatii si reactii adverse

Ghintura poate provoca efecte adverse cum sunt durerile de cap atunci cand se depasesc dozele prescrise. Consumul de preparate din radacina de ghintura este contraindicat femeilor insarcinate, mamelor care alapteaza, persoanelor bolnave de hipertensiune arteriala sau celor care sufera de ulcere gastroduodenale. Persoanele care sunt sensibile la gustul foarte amar al plantei vor incepe tratamentul cu doze reduse de 1/5 din doza, pana vor ajunge la doza recomandata.