Home / Diverse / Importanta azotului in dezvoltarea plantelor

Importanta azotului in dezvoltarea plantelor

Toti cei care suntem pasionati de agricultura sau gradinarit, am auzit fara doar si poate de ingrasamintele pe baza de azot sau despre faptul ca plantele au nevoie de azot pentru a creste armonios.

Azotul, notat in tabelul lui Mendeleev cu N (de la nitrogen, denumirea sa greceasca), este un gaz (incolor si inodor) indispensabil vietii, la fel ca si alte elemente chimice esentiale, carbon, hidrogen si oxigen.

Este principalul gaz din compozitia atmosferei (aproape 80% din aer este alcatuit din azot) iar in combinatie cu alte elemente se regaseste intr-o multime de substante (amoniac, acid nitric, etc.).

Azotul intra in compozitia plantelor sub multiple forme, in general combinat in diverse substante (proteine, aminoacizi, acizi nucleici, etc.).

Plantele isi iau necesarul de azot din aer dar mai ales din sol. Uneori insa agricultorul trebuie sa intervina pentru a suplini cu ingrasaminte chimice deficitul de azot din sol.

Compusii azotului au un rol decisiv in determinarea cresterii plantei, in producerea hormonilor de reproducere, in capacitatea germinativa a semintelor, in procesul de fotosinteza, in buna functionare a sistemului imunitar si asa mai departe.

Un sol bogat in acest element va duce la o dezvoltare rapida a plantelor pe cand un sol sarac in azot va intarzia sau chiar va bloca dezvoltarea vegetatiei.

Lipsa acuta a azotului poate fi observata rapid in deteriorarea exterioara a plantei. Astfel, frunzele se vor ingalbeni la varfuri, raman mici, se subtiaza si au nervuri de culoare albastruie spre violet, planta isi incetineste cresterea sau ramane pitica.

In acelasi timp, ca orice exces, nici o cantitate excesiva de azot nu face bine. O cantitate prea mare de azot slabeste sistemul imunitar al plantei si o face vulnerabila la atacurile daunatorilor.

Excesul de azot se reflecta si el in aspectul exterior al plantei: frunzele se alungesc, daca le rupem observam ca sunt anormal de suculente si au o culoare verde-intens.

Necesarul de azot difera de la o specie la alta, precum si modul de procesare al acestuia. Astfel, fasolea si alte plante inrudite cu acesta, au capacitatea de a sintetiza azotul direct din atmosfera.

Aceasta capacitate se datoreaza unor bacterii care se gasesc in nodulele de pe radacinile fasolei (planta si bacteriile aceasta traiesc in simbioza, ajutandu-se reciproc, planta le ofera hrana iar bacteriile ii ofera azot). Datorita acestei particularitati, fasolea nu va avea nevoie de ingrasaminte pe baza de azot.

De asemeni este bine ca dupa culesul fasolei, radacinile acesteia sa ramana in sol, tocmai pentru ca si cultura de anul viitor sa beneficieze de pe urma descompunerii acestor radacini bogate in azot.

Restul plantelor insa, nu au in dotare astfel de bacterii in radacini si prin urmare au nevoie de soluri bogate in azot. Imbogatirea solului cu acest element se face fie prin folosirea ingrasamintelor sintetice (utile mai ales in cazul culturilor de cereale), fie prin ingrasaminte naturale.

Dintre ingrasamintele naturale, folosite cu succes mai ales in gradinile de legume, cele mai bogate in azot sunt: gunoiul de pasare uscat, resturile vegetale (in special pastaile de fasole si mazare dar si cojile de cartof sau de banana) si namolul de pe fundul apelor (mai ales din lacuri).

Cresterea crapului
Asociatia Eco Ruralis distribuie gratuit seminte traditionale taranilor

About Cristina P

Check Also

TOMATE-simptome de carente si excese pe tulpina

• CARENTA DE AZOT: – tulpini scurte si subtiri EXCES DE AZOT: – ingrosarea tulpinii, …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aboneaza-te gratuit