Paducelul: proprietati, beneficii, mod de utilizare, contraindicatii

Paducelul este un arbust spinos, ce poate atinge inaltimi intre 3-10 m si creste in zonele padurilor de foioase, prin vaile si lizierele acestora, cranguri, tufarisuri, la marginea livezilor sau a pajistilor, pe versantii insoriti pana la 1400 de m. Este raspandit din zona de campie din sud-estul tarii noastre pana zonele submontane. In functie de zona, poate fi intalnit sub mai multe denumiri: gherghin, gherghinar, maracine alb, malai moale, malaiet, malaiul-cucului. Fructele lui erau folosite in traditia populara in vopsirea lanei si a borangicului pentru obtinerea nuantelor de ocru si cafeniu-roscat. Din flori si frunze se obtineau nuante de ocru inchis. Paducelul a fost folosit si in medicina veterinara pentru tratarea edemelor, afectiunilor cardiace ale animalelor.

Paducel: caracteristici generale

Paducelul se gaseste in Romania sub forma de 5 specii (Crataegus monogyna, C.oxyacantha, C.pentagyna, C. Laevigata. C. macrocarpa) este un arbust din familia Rosaceae care are lemnul tare si ramurile spinoase, bogat ramificate. Specii de paducel se diferentiaza foarte putin prin frunze. Astfel, la paducelul Crataegus oxyacantha frunzele sunt cu 3-5 lobi obtuzi, putin adanci, iar la Crataegus monogyna frunzele sunt cu 3-7 lobi mai adanci, de un verde inchis, nedintati pe toata marginea. Infloreste in lunile mai-iunie si are florile pentamere, dispuse in corimb. Buchetelele de flori pot fi de culoare alba, rozee, cu 15-20 de stamine ce se termina cu antene rosii. Fructul este ovoid, rosu, carnos, cu un sambure mare. Are proprietati curative, in special la batranii care au inima subrezita, numit si „doctorul inimii”. Se crede, in conceptia francezilor, ca poate prelungi viata cu zece ani.

De la paducel, in scopuri terapeutice se folosesc din timpul infloririi frunzele, florile, florile cu frunzele din imediata lor apropiere, iar fructele se recolteaza cand ajung la maturitatea lor completa. Florile se culeg intre orele 11-15, dupa ce se ridica roua si se usuca la umbra pentru a se evita degradarea lor. Fructele se recunosc usor prin faptul ca pastreaza in capatul superior restul sepalelor. Frunzele si florile paducelului sunt bogate in flavonoide si proantocianidine, acizi triterpenici, derivati purinici, colina, acizii cafeic si clorogenic. Fructele sunt bogate in 17 tipuri de flavonoide, antocianide in cantitati mai mici, triterpene, acizi grasi esentiali, vitaminele C, B1, B2, B3, beta-caroten, minerale: calciu, fier, magneziu, sulf, siliciu, fosfor, zinc, crom, mangan.

Paducel: proprietati si beneficii.

Paducelul este cel mai bun prieten al inimii, fiind folosit alaturi de talpa gastei si vasc cel mai mult in terapia bolnavilor cardiaci. Proprietatile sale curative erau cunoscute din cele mai vechi timpuri, in secolul al XIX lea se folosea o tinctura de paducel in amestec cu valeriana recomandata pentru tratarea bolilor de inima pe fond nervos si oboseala. Paducelul are actiune antispasmodica, hipotensiva, vasodilatatoare, in special la nivelul vaselor coronariene, de intarire si de rarire a contractiilor inimii bolnave.

1. Tonic asupra inimii: recomandat in tulburari de ritm cardiac cu extrasistole cu substrat nervos, insuficienta cardiaca moderata, tahicardie paroxistica, aritmii, angina pectorala, ischemii, reglarea hipertensiunii arteriale, palpitatii. Paducelul intareste forta contractorie a muschiului inimii in cazul sechelelor de post infarct printr-o nutritie optima a acestuia si inhibarea ionilor de calciu.

2. Vasodilatator si dilatator al arterelor coronare. Continutul sau de glicicocide face ca paducelul sa fie eficent in sporirea irigarii coronariene si periferice.

3. Antioxidant si reduce riscul de degenerare a vaselor sanguine. Acidul cafenic si uleiurile volatile regleaza tulburarile nervoase ale inimii, avand un efect sedativ asupra intregului sistem cardiovascular. Cardiopatia ischemica si tensiunea arteriala oscilanta pot fi tratate cu ceai de paducel. In acest caz se consuma zilnic: in prima zi 2 cani de ceai de paducel, a doua zi 1 cana de talpa gastei si a treia zi 1 cana din frunze de mesteacan- care ajuta corpul sa elimine apa din corp.

4. Ajuta la calmarea sistemului nervos. Fructele de paducel sunt folosite si in compozitia ceaiurilor calmante. In cazul insomniilor, ceaiul de paducel se alterneaza cu roinita avand ca efect normalizarea tensiunii arteriale ce apare in conditii de stres. In special fructele de paducel au actiune sedativa asupra sistemului nervos central, fiind folosite in hiperexcitabilitate nervoasa. Paducelul este recomandat si copiilor hiperactivi, impulsivi, reducand agresivitatea si tulburarile de comportament. Creste imunitatea organismului prin marirea capacitatii de oxigenare si hranire a celulelor nervoase. Paducelul este indicat si in menopauza prin reducerea bufeurilor.

5. Paducelul imbunatateste memoria si activitatea neuronala. Francezii numesc paducelul „laptele batranilor” pentru ca previne senilitatea si indeparteaza depresiile, crescand si capacitatea de efort fizic si intelectual. De asemenea, se regleaza si respiratia, iar inima face fata mai bine la efort sporit. Tratamentele cu paducel imbunatatesc circulatia la nivelul scoartei cerebrale si previn congestiile care duc la accidente vasculare. Toate tipurile de preparate din paducel ajuta bolnavul sa-si regleze tulburarile nervoase, sporesc irigarea inimii, calmeaza sistemul nervos si scad tensiunea arteriala, fiind folosite si pentru inlaturarea migrenelor, a durerilor de cap si a starilor de stres, agitatie si oboseala.

Paducel: mod de utilizare
1. Ceaiul de paducel se bea in cantitati de 2-3g la 24 de ore, echivalentul unei cani pe zi. In prepararea infuziei se poate pune o lingura de flori si frunze uscate peste care se toarna 1 cana de apa clocotita si se acopera timp de 10-15 minute. Apoi se strecoara, si se consuma cand ceaiul e caldut. Se bea o singura cana pe zi, din care cel putin 1/3 seara, inante de culcare. Tratamentele cu ceai de paducel pot avea efecte curative si preventive in afectiunile cardiace, eliminand si edemele cardiace, starile de nervozitate, atacurile de panica, depresia, hipertensiunea, determinand un somn linistit. In tratarea varicelor pronuntate la picioare se bea infuzie de flori de paducel /1 l de apa clocotita, in care se adauga coaja de la o lamaie, timp de 5 luni.

2. Pulberea de paducel se gaseste cel mai usor in farmacii, dar se poate obtine din fructe uscate sau din flori de paducel, macinate fin. Se administreaza cate o lingurita cu putina apa, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, timp de 3 luni. Cura este recomandata in tratarea sechelelor post –infarctice, in reglarea tensiunii arteriale, in reducerea colesterolului din sange, in caz de emotivitate excesiva.

3. Tinctura se poate prepara in casa ori se procura din comert. Pentru preparea tincturii de paducel se folosesc 20 g de flori, frunze sau fructe uscate, maruntite bine. Se pun intr-un borcan si se adauga alcool rafinat de 38-40 grade si se pune recipientul la un loc insorit si calduros. Se lasa la macerat timp de 14 zile. Se administreaza 15-30 de picaturi in 150 ml de apa, de 3 ori /zi, cu 30 de minute inainte de masa. Durata curei este de 3-6 luni, urmate de o luna de pauza sau de cate 3 saptamani pe luna.

4. Decoctul de paducel se prepara dintr-o lingura de fructe uscate (100 g) puse in apa rece la muiat timp de 12 ore, apoi se fierb cam 3-5 minute si se strecoara. Se beau cate 2 cani/zi. Acest decoct are efecte benefice in tratarea bolilor cardiace, eliminarea tahicardiei, enterocolitelor, leucoreei. Se foloseste des si in amestec cu valeriana, talpa gastei, flori de tei, etc.

5. Sucul de paducel sau siropul tonic se obtine din flori de paducel proaspete. Se stratifica alternativ cate un start de flori maruntite cu un strat de miere pana se umple recipientul. Deasupra se pun cam 2 cm de miere de albine. Recipientul se inchide ermetic si se pune la macerat la intuneric timp de o luna. Apoi, se strecoara in sticlute inchise la culoare si se serveste de 4 ori / zi cate o ligura timp indelungat. Siropul reduce agresivitatea copiilor si adultilor, este un bun calmant al sistemului nervos central si are efecte tonice cardiace.
Vinul de paducel se obtine din 50 g de flori si 50 g de vasc care se pun la macerat timp de 7 zile intr-o jumatate de litru de vin alb, apoi se strecoara. Se administreaza cate 1 pahar inainte de mesele principale. Are efecte in insomniile cauzate de tulburari cardiace, in menopauza, dispepsii de origini nervoase la stomac.

6. Extractul de paducel este un medicament ce se obtine din tinctura de paducel din care s-a evaporat alcoolul in totalitate. Acest produs sub forma de pulbere rosiatica este de 6 ori mai puternic in princippii active si are un gust usor acrisor, administrandu-se pentru tratarea bolilor de inima de 3 ori /zi cate 200-500 mg, timp de 2-3 luni. Cu efect de calmant psihic este folosit pe o perioada de 10-20 de zile.
Pentru tratarea aterosclerozei se administreaza 4-6 capsule de extract de paducel/zi timp de 3 luni, apoi se face o pauza de 2 luni dupa care se poate relua cura.

7. Salata de flori de paducel in amestec cu papadie si spanac se poate face primavara.

8. Pelteaua din fructe de paducel se obtine din 3 parti de fructe si 2 parti de zahar. Fructele spalate se acopera cu apa, se fierb, se paseaza si se trec prin sita. Cand se trece pasta prin sita se mai poate adauga putina apa ca sa se scoata cat mai multa pulpa din fucte. La compozitia obtinuta se adauga zaharul si se fierbe in jur de 20 minute, pana ce se ingroasa si se leaga usor. Se sterilizeaza, apoi se eticheteaza borcanele.

9. Polenul crud din flori de paducel este bogat in vitaminele din complexul B, este folosit ca un supliment de vitamine, minerale si amino-acizi in cure de 6 saptamani, in doze de 5-6 g/zi. Persoanelor care sunt alergice la polen, este contraindicat.

Paducel: contraindicatii si reactii adverse.

Paducelul este contraindicat a fi baut pe stomacul gol persoanelor hipotensive deoarece poate provoca dureri de cap, stari de voma si spame intestinale. Dupa ce se iau doze de tinctura de paducel sau ceaiuri, se evita a se bea apa rece pentru a se evita colicile intestinale.