Pelin, proprietati, beneficii, mod de utilizare, contraindicatii

Exista mai multe specii de pelin: pelinul alb (Artemisia absinthium), pelinul mic (Artemisia austriaca), pelin de maturi (Artemisia scoparia), pelinul negru sau pelinarita (Artemisia vulgaris), pelinita (Artemisia pontica) si pelinul de mare (Artemisia maritima). Pelinul de mare are frunzele alb-albastrii. El este un puternic vermifug si cicatrizant, util in cangrene diabetice, plagi atone, dizenterie. Cele mai multe proprietati terapeutice le are pelinul alb, care este comun in flora spontana din toate regiunile tarii noastre, mai ales pe terenurile necultivate, uscate si insorite din zona de  dealuri.

Pelinul alb (Artemisia absinthium) sau pelinul de mai este o planta erbacee, vivace, perena, ce face parte din familia Asteraceae, fiind intalnita in flora spontana din Eurasia si Orientul Mijlociu. Pelinul este o planta medicinala folosita din cele mai vechi timpuri in tratarea bolilor de stomac si ficat. Este amintit in documentele istorice care arata ca era folosit de daci, greci, romani, egipteni ca un adevarat panaceu. Pelinul era folosit si in ritualurile religioase la greci si romani. Stramosii nostri il foloseau in tratarea mai multor boli. Ziua de 1 Mai este ziua pelinului, cand se mestecau in dinti frunze de pelin, se punea pelin la icoane, la palarie, in san, in asternutul patului. Pelinul cules de 1 Mai este pastrat intregul an ca leac ce improspateaza sangele si intareste sanatatea. In Evul Mediu, pelinul era utilizat ca planta medicinala de catre calugarii din jurul manastirilor si bisericilor pentru tratarea diferitelor boli.

Din pelin se prepara binecunoscuta bautura spirtoasa foarte populara in secolul al XIX lea: absintul, numit asa prin derivare de la denumirea latina a plantei. Si vermutul capata gustul amarui de la pelinul introdus in timpul procesului de fabricatie. De la pelin se recolteaza in scop terapeutic frunzele si varfurile tinere, inflorite in perioada iulie-septembrie. Daca este recoltata planta pentru ulei volatil, atunci se recolteaza inainte de inflorire, de la sfarsitul lui iunie pana la sfarsitul lui iulie. Daca se urmareste folosirea proprietatilor aperitive ale pelinului, atunci se face recoltarea in perioada infloririi. Nu se recolteaza partile bazale lignificate. Planta uscata are gust amar, este aromata puternic, cu un miros caracteristic.

Pelin : caracteristici generale.

Intreaga planta raspandeste un miros puternic, usor intepator, dar placut si are un gust foarte amar. Radacina este puternic ramificata. In pamant are un rizom din care se dezvolta primavara o rozeta de frunze bazilare. Din rozeta cresc tulpini sterile si tulpini florifere, ramificate. Tulpina pelinului poate ajunge pana la 1-1,5 m inaltime. Frunzele sunt compuse, paroase, tripenat-sectate in segmente lanceolate, de culoare verde-cenusie, iar pe partea inferioara sunt argintii. Florile sunt grupate in panicule cu capitule mici, globuloase, foarte numeroase, aromate, de un galben-pal. Fructele sunt achene mici. Pelinul contine ca substante active ulei volatil (ce contine tuiona), flavonoide, carotenoizi, fitosteroli, lactone sesquiterpenice, acizi organici, vitaminele C si B6, substante amare: absintina, artabsintina, anabsintina. Pelinul excita secretiile gastrice, stimuleaza pofta de mancare, este laxativ, vermifug, antiinflamator, depurativ, cicatrizant intern si extern, antiparazitar, antipiretic, antispastic. Pelinul este consumat in cantitati mici in scopuri terapeutice deoarece in cantitati mari este toxic, emenagog, iar tuiona continuta provoaca convulsii.

Pelin : proprietati si beneficii

1. Stimuleaza digestia, are efect laxativ. Pelinul este un antiiflamator al mucoaselor gastrice si intestinale carora le stimuleaza secretia, imbunatatind digestia. Are proprietati antidiareice, diuretice, laxative, tonic-amare, dezinfectante si cicatrizante pe tot traseul tractului digestiv. Este folosit in gastrita hipoacida, enterita, voma, constipatie, pentru a fortifica stomacul. Curata tot tractul gastro-intestinal si are proprietati depurative.
2. Extractele din pelin sunt un remediu pentru persoanele care sunt in convalescenta, pentru cele care sufera de astenie, dureri de cap, anemie, debilitate fizica.
3. Pelinul detoxifica organismul. Este un bun diuretic, eficient in intoxicatiile alimentare. Este folosit in profilaxia unor afectiuni ale vezicii urinare, in edeme renale, in ciroze hepatice.
4. Combate viermii intestinali si previne aparitia lor. Ajuta la eliminarea oxiurilor, ascarizilor.
5. Candioza poate fi inlaturata prin spalaturi vaginale cu infuzie de pelin. Este utilizat si in vaginita atrofica precum si in alte afectiuni ginecologice.
6. Pelinul este un tonic amar ce purifica sangele si contine principii active esentiale in mentinerea sanatatii tesuturilor.
7. Pelinul este unul din leacurile cele mai la indemana pentru persoanele care nu se pot lasa de fumat. Se recomanda presararea in prima lingura de mancare putina planta uscata de 3 ori/zi.
8. Are proprietati antitumorale, fiind folosit in stoparea multiplicarii cancerului esofagian.

9.Este un foarte bun dezinfectant, recunoscut ca remediu in hemoroizi, grabeste cicatrizarea plagilor purulente, in dermatite, in dezinfectarea tractului urinar. Pelinul este folosit la dezinfectarea arsurilor de orice tip, a oparelilor cu lichide fierbinti, curata si usuca plagile.  Cataplasmele din infuzie concentrata de pelin sau frunze proaspete strivite si puse peste umflaturi, luxatii, ulceratii, pecingine, furuncule, intepaturi de insecte, inflamatii provocate de reumatism, guta, grabesc vindecarea. Vara, ceaiul de pelin poate fi folosit in uz extern la eliminarea transpiratiei abundente. In tratarea varicelor se strivesc frunze proaspete de pelin si se adauga putin iaurt. Pasta obtinuta se pune intr-un tifon si se aplica peste varice.

Pelin : mod de utilizare

1. Infuzia de pelin se obtine dintr-o lingurita de planta uscata la 250 ml de apa clocotita, se lasa la infuzat 10-15 minute. Ceaiul se bea cu o jumatate de ora inainte de masa. Se beau 1-2 ceaiuri/zi. Ceaiul de pelin se poate lua ca adjuvant in intoxocatii. Pentru combaterea balonarilor, ceaiul de pelin este administrat in doze de cate 50 ml de 3 ori/zi cu o jumatate de ora inainte de masa, timp de 7 zile. Pentru tratarea dischineziei biliare, a unor afectiuni ale ficatului, rinichilor, pancreasului, se iau cate 50 ml de infuzie de pelin de 3 ori/zi, timp de 21 de zile. Ca adjuvant in tratarea tuberculozei se foloseste infuzia din radacini de pelin. Cateva picaturi (8-10) de ceai de pelin picurate seara in fiecare nara combat inflamatiile cailor respiratorii superioare si intaresc imunitatea la raceli a persoanelor cu rezistenta scazuta la imbolnaviri. Baile de sezut cu ceai concentrat de pelin au efecte antiinflamatoare si antimicotice.
2. Tinctura de pelin se prepara din 20 g de pelin uscat, 100 ml de alcool alimentar de secara. Se lasa la macerat doua saptamani intr-un loc intunecos si se agita de cateva ori pe zi. Se administreaza cate 10-15 picaturi luate dimineata pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de masa, apoi, inainte de mesele principale. Tinctura de pelin este folosita pentru combaterea parazitilor intestinali, in gastrite hipoacide si in curele de slabire. In tratarea viermilor intestinali se bea cate o cana de ceai de pelin /zi sau cate o lingurita de tinctura de pelin/zi, timp de 14 zile.
3. Pudra de pelin se gaseste in comert sub forma de capsule de pelin. Capsulele sunt administrate pentru tratarea afectiunilor ficatului si ale bilei, in ascita, dupa recomandarea medicului. Pulberea de pelin se poate obtine prin macinarea plantei uscate si se administreaza cate o lingurita rasa, de 3 ori/zi pentru combaterea viermilor intestinali. In caz de hipoaciditate gastrica se ia cate o lingurita rasa de pulbere de pelin de 3 ori/zi, cu un sfert de ora inainte de masa. Se tine pulberea sub limba macar 10 minute, apoi se inghite. Pentru tratarea anorexiei, starilor de oboseala psihica si fizica, surmenaj, convalescenta, se ia cate un varf de cutit de pulbere de pelin, inainte de masa, cateva zile. In combaterea dismenoreei se administreaza timp de 7 zile pulbere de pelin in amestec cu pulbere de ghimbir. In cazul cirozelor hepatice, pentru eliminarea lichidului se ia timp de 21 de zile cate o jumatate de lingurita, administrata sublingual, de 3 ori/zi. Pulberea de pelin este utila pentru spalaturi vaginale in candidoze si vaginite atrofice. Se foloseste un ceai concentrat din 3 linguri de pulbere la o cana de apa.
4. Sucul de pelin este un tratament foarte eficient. Se obtine din cateva flori si frunze proaspete date prin blender in amestec cu 1 litru de apa plata. Se strecoara si se poate bea indulcit pentru a se atenua din gustul amar. Sucul de pelin este un remediu in astm bronsic, afectiuni hepatice, crampe intestinale, pietre la rinichi, dureri de cap, insomnie, afectiuni ginecologice. In uz extern se foloseste la spalarea unor rani greu videcabile.
5. Siropul de pelin se prepara din 150 g de varfuri cu frunze si flori proaspete, tocate, la 1 litru de apa. Infuzia se raceste, se strecoara si se adauga 500 g de miere. Siropul de pelin se foloseste ca vermifug si ca tonic aperitiv.
6. Uleiul de pelin se foloseste in uz extern pentru tratarea diferitelor afectiuni ale pielii.
7. Vinul de pelin se recomanda a fi folosit din mai pana in octombrie pentru cresterea imunitatii organismului. Calugarita Hildegard van Bingen recomanda ca frunzele sa fie culese in luna mai sau iunie, in momentul in care luna este in crestere. Se amestecau intr-un litru de vin 40 ml de suc de pelin proaspat si 150 g de miere.  Preparatul se pune la foc mic pana ce ajunge la punctul de fierbere al vinului. Apoi se strecoara si se trage in sticlute inchise la culoare. Se administreaza cate 20 ml, dimineata, inainte de micul dejun, din trei in trei zile. Vinul de pelin se mai poate prepara din 30 g de varfuri de pelin in perioada infloririi si un litru de vin alb. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se strecoara si se foloseste ca aperitiv si tonic, luandu-se un paharel cu o jumatate de ora inainte de masa. Vinul de pelin stimuleaza activitatea glandelor cu secretie interna si ajuta la regenerarea vaselor de sange. Este util in insuficienta renala, previne ateroscleroza, imbunatateste vederea, creste imunitatea organismului. Cand este baut un paharel de vin de pelin dupa masa, atunci el este luat ca digestiv.
8. Curele simple cu extracte din pelin trebuie sa tina 7 zile consecutive asociate cu o dieta stricta. In timpul curei este contraindicat consumul de carne, peste, oua, produse de patiserie si coferatie, nu se consuma alcool sau tutun. Painea proaspata este contraindicata, dar se pot consuma 200 g de paine uscata sau prajita. Se consuma multe fructe si legume, uleiuri vegetale.

Pelin : contraindicatii si reactii adverse

Cura cu preparate ce contin pelin nu trebuie sa depaseasca doua saptamani, urmate de doua luni pauza. Consumat in supradoza sau intr-un tratament prelungit, pelinul produce intoxicatii ce au ca efecte secundare senzatii de greata, crampe musculare, agitatie, diaree, ameteala, voma, convulsii, halucinatii, pierderi ale cunostintei, tulburari psihice. Este contraindicat tratamentul cu pelin pentru persoanele care sufera de afectiuni acute intestinale sau afectiuni ale sistemului nervos. Femeile gravide cat si cele care alapteaza trebuie sa evite consumul de produse ce contin pelin.